Specialiștii în Fizica Pământului REEVALUEAZĂ riscul seismic în regiunea Olteniei, unde au avut loc 2150 de cutremure în ultimele două luni

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP) menționează, într-un comunicat, că în ultimele două luni au avut loc 2.150 de cutremure în zona Olteniei, dintre care 36 au avut o magnitudine mai mare de 3. Specialiștii INCDFP anunță, că, începând cu 13 februarie 2023, când s-a înregistrat cutremurul de 5.2 grade în județul Gorj, această zonă a devenit epicentrul cercetătorilor, în ce privește reevaluarea hazardului și a riscului seismic în regiune.

Potrivit reprezentanților INCDFP, Regiunea Nord Vest a județului Gorj a fost cunoscută, până de curând, ca fiind o zonă seismică care produce, de regulă, cutremure de suprafață mici şi moderate.

„Sistemul de tip dublet seismic, înregistrat în zilele de 13 și 14 februarie, reprezintă cea mai intensă activare a zonei de când există monitorizare seismică în această regiune”, precizează specialiștii în Fizica Pământului.

Astfel, până la momentul studiului dat publicității marți, 11 aprilir, au fost înregistrate în această zonă, aproximativ 2150 de cutremure, dintre acestea 36 având magnitudine ≥ 3 ML:

• 29 seisme cu magnitudine între 3 – 3.9 ML;
• 5 seisme cu magnitudine între 4 – 4.9 ML: 4.1 ML (3.2Mw) – 14.02.2023, 4.2 ML (3.3 Mw) – 16.02.2023, 4.3 ML (3.3 Mw) – 17.02.2023, 4 ML (3.2 Mw) – 22.02.2023, 4.9 ML (4.4 Mw) 20.03.2023;
• 2 cutremure cu magnitudine ≥ 5 ML: 5.2 ml (4.8 Mw) – 13.02.2023 și 5.7 ML (5.4 Mw) – 14.02.2023.

Magnitudinea locală (ML) și magnitudinea moment (Mw), explică cei de la INCDFP, sunt două moduri diferite de a determina mărimea unui cutremur.

„Scara de magnitudine ML (magnitudinea Richter) este calculată din amplitudinea maximă a mișcării solului înregistrată la diferite stații seismice, iar MW, reprezintă energia eliberată în hipocentru, în momentul producerii cutremurului. Mw este diferită de Ml, de obicei având valoare mai mică decât ML (ȋntre aceste două mărimi există o relație de proporționalitate neliniară)”, potrivit comunicatului.

Astfel, energia eliberată de cutremure este convertită în unde seismice ce se propagă la suprafața Pământului. Cantitatea de energie eliberată este proporțională cu (Mw) magnitudinea cutremurului: cutremurele mai mari eliberează mult mai multă energie decât cele mai mici. O creștere cu o unitate a magnitudinii corespunde unei creșteri de 30 de ori a energiei eliberate, potrivit INCDFP.

Specialiștii explică, în termeni tehnici, lucruri de natură să lămurească curiozitatea, dar nu și neliniștile publicului legate de eventualitatea unui nou cutremur devastator, de proporțiile celui din 1977.

„Este important de menționat că energia eliberată de un cutremur cu anumită magnitudine poate fi echivalentă cu explozia subterană a unei anumite cantități de trinitrotoluen (TNT) sau a unei bombe nucleare. Folosind abordarea lui Charles Richter, unul dintre primii oameni de știință care a propus o ecuație pentru a calcula energia seismică, se poate calcula energia unui cutremur folosind megatone de TNT ca unitate de energie. Astfel, bomba atomică lansată asupra Hiroshimei în 1945 a eliberat echivalentul a 16 kilotone = 0,016 megatone de TNT, aproximativ echivalentul energetic al unui cutremur cu magnitudinea de aproximativ Mw=6”, explică INCDFP.

Tensiuni acumulate la contactul dintre Platforma Moesică și orogenul Carpaților Meridionali

Aceste seisme sunt de natură tectonică, explică specialiștii în Fizica Pământului, seismicitatea din această zonă datorându-se tensiunilor acumulate la contactul dintre Platforma Moesică și orogenul Carpaților Meridionali.

„Majoritatea soluțiilor planelor de falie calculate pentru aceste șocuri sunt de tip faliere normala si produse de-a lungul unor falii orientate NE-SV
Sectorul sudic al Carpaților Meridionali, spre deosebire de cel nordic care este relativ compact, constând din mai multe blocuri tectonice mai mici. La nivelul crustei, sunt cunoscute mai multe sisteme de falii longitudinale, transversale și oblice, cu orientarea determinată de lanțul muntos. Acestea au dus la formarea unor zone depresionare care în timpul perioadei neogene și care au fost afectate de forțe de extensie și transtensiune, adică forțe care cauzează atât lărgirea, cât și deplasarea în lateral a rocilor”, potrivit comunicatului.

Aria în care s-au produs cutremurele este cunoscută ca o zonă cu seismicitate slabă și moderată. Cel mai mare cutremur înregistrat, în decurs de 200 de ani, fiind cel din anul 1943, cu magnitudinea Mw de 5.2.

INCDFP mai arată că echipamentele seismice contribuie semnificativ la o localizare mai bună a cutremurelor, „cu rol în înțelegerea modului de producere a secvenței și a factorilor declanșatori, identificarea și caracterizarea mai bună a sistemelor de falii din zonă, precum și la înregistrarea parametrilor de mișcare a terenului, ce sunt de interes ingineresc”.

Pentru cei care doresc să-și extindă cunoștințele privind seismicitatea din zona Olteniei, specialiștii recomandă articolul ”Seismicity, active stress pattern and fault reactivation potential in South Carpathians”, E. Oros, A. O. Placintă, I. A. Moldovan, elaborat de către cercetători INCDFP, în cadrul Programului Nucleu PN19080102, 2019-2022. Studiul prezintă o descriere complexă a regiunii Carpaților Meridionali și relația dintre seismicitate, tensiunile crustale și structura geologică cu scopul de a evalua potențialul seismogen al surselor. Modelul de seismicitate se bazează pe un catalog de cutremure revizuit prin aplicarea unor metode macroseismice calibrate instrumental. Astfel, caracterizarea structurilor seismogene (tipologia faliilor active și, relații de recurență, Mmax) a condus la prognozarea potențialului seismogen al zonei SCS – Târgu Jiu și a magnitudinii maxime posibile în această zonă, magnitudine confirmată și de secvența care a început în 13 februarie 2023.